Romanul Sexagenara si tanarul, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, a fost tradus in Bulgaria, Slovenia, Germania, Spania, Italia si urmeaza sa fie tradus in Franta.

Asezata in fata unui barbat mult mai tanar decat ea, Anna isi istoriseste viata, amestecand amintirile despre tinutul natal, despre sotul ei Nino sau despre Terry, prietena care ii este mereu alaturi in diferite imprejurari, cu detalii amuzante privitoare la lumea literara a anilor ’70, dar si cu personaje si intamplari de mai tarziu. Rezultatul este o poveste densa, in mare masura autobiografica.

„Am observat ca hartia pe care scrii este cea mai perfecta lada de gunoi, tot ce se aduna in exces acolo in creier si incepe sa doara trebuie desertat. Si iubirile dau primele semnalul, eu sunt un balon, un mic dirijabil, cand sacii de nisip ma tin pe loc, ii arunc pe rand si ma inalt.“ - Nora Iuga

"Subiectul ales de Nora Iuga ne provoaca, dindu-ne sentimentul incalcarii unui tabu (ca subiectul romanului "Lolita" a lui Nabokov), si trezeste in noi acea indiscretie insatiabila pe care ne straduim sa o ascundem in viata de zi cu zi. Curiozitatea ne este intretinuta pe parcursul lecturii de senzationala sinceritate a autoarei, care lasa deoparte orice ipocrizie pentru a-si relata experienta. In afara de momentele de adresare directa exista insa numeroase pasaje care cosntituie, este adevarat, si ele o forma de marturisire, prin febrilitatea cu care sint concepute, dar care ramin totusi elemente eseistice si epice in ansamblul romanului. Autoarea face cu naturalete referiri la lumea de azi, la Mircea Ivanescu si Petre Roman, la Gunter Grass si Marius Tuca. Este o infuzie de actualitate care confera romanului prospetime." (Alex. Stefanescu)

“Confesiunile pot fi mai senzuale decât un act sexual. Ele îl trag cu forţa pe cel căruia i te destăinui în intimitatea ta. Faci amor cu sufletul!”

“La douăzeci de ani umbla prin viaţă ca un pai într-o găleată cu apă, pe care cea mai uşoară briză îl mână spre centru sau spre margine.”

“Instinctul se teme de salturi, de şocuri. Aşa îmi explic şi faptul că bătrânii sunt incapabili să se adapteze la nou. Pentru că pe măsură ce li se aplatizează raţiunea, instinctul lor rămâne singurul activ. Se agaţă de viaţă numai pentru singura plăcere care le-a mai rămas, să simtă soarele încălzindu-le pielea. Se întorc la natură. Iubesc natura. Tinerii trec pe lângă ea fără s-o observe, pentru ei viaţa socială e mult mai seducătoare, mai palpitantă, e zona lor de luptă, arena lor de afirmare. Bătrânii coboară mereu spre pământ, spre rădăcini.”

“Retragerea din lume, din duelul permanent al energiilor competitive, mă aruncă la fundul geamantanului; acolo unde se adună esenţele lucrurilor vechi, misterioase, acolo miroşi începutul şi presimţi viitorul. Uneori cred că nimic nu-mi iubesc mai mult decât singurătatea.”

“[…] o gândire comună e mult mai rentabilă. Majoritatea oamenilor îi iubesc pe cei care le sunt asemănători.”

“Nu, eu când plec dintr-un loc rup de obicei orice legătură cu locul acela. Amintirile sunt ca nişte sfori care te trag înapoi şi mie mi-a plăcut totdeauna să merg înainte.”

“Se spune despre un om că e cult abia după ce a uitat tot ce a citit.”

“Când începi să îmbătrâneşti, două sunt pierderile cele mai dureroase, scăderea vederii şi a memoriei. Cu ele începe despărţirea de lume. De fapt, de aici începe moartea.”

“Ajung la concluzia că singura realitate a iubirii sunt de fapt glandele, în rest, totul e literatură.”