„Gabriela Adameșteanu a dat deja literaturii române câteva personaje memorabile. Doar că prin ele erau investigate narativ istoria familiei (istoria mică) și, deopotrivă, istoria țării (istoria mare). Voci la distanță intră, în chip fericit, în același tipar. Situat în imediata actualitate, în chiar anii noștri, cu toate provocările lor, romanul aduce la expresie consistente voci individuale, prin care se încearcă descifrarea unor voci familiale. Aș spune că, mai presus de orice, Voci la distanță este un puternic roman de familie. La urma urmei, bogați ori săraci, demnitari sau oameni simpli, toți au familii și suferă ori se bucură (mai ales suferă) din cauza lor, încercând să le mențină, după abilitățile fiecăruia, coeziunea sau, dimpotrivă, să le distrugă pentru a crea altele mai promițătoare.
Un roman pe care îl recomand cu toată căldura nu doar pentru că e bine scris și remarcabil construit, ci pentru că ne oferă șansa de a descoperi sau asuma vocile noastre dinăuntru ori pe cele esențiale (pentru noi) din afară, din lumea dezlănțuită. Din zgomotul și disonanțele vieții, percepute cu necruțare, Gabriela Adameșteanu are harul de a crea armonia universului artistic.” (Sanda Cordoș)

“De la o anumita varsta, trebuie sa-ti administrezi atent banii si relatiile. Cu ce-ai adunat, cu atata ramai.”

[…] in drumul lor spre independenta, primii din lanturile familiale la care renunta copiii sunt batranii.”