„Toamna decanei prezintă cititorilor spectacolul unei existenţe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viaţă compusă din renunţări, pasiuni, succese, deziluzii, spaime, intuiţii, angoase şi bucurii. O viaţă schimonosită de convulsii ideologice şi înnobilată de prietenii înalte. O viaţă-slalom, o viaţă-arsură, o viaţă-caleidoscop şi, de ce nu?, o viaţă-document. Antoaneta Ralian nu este – şi nu ştiu să fi fost vreodată – grefierul acru al propriului destin. Prezenţa ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbeşte şi scrie şampanizat, cu sinceritate, cu umor şi cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Acum, în popas pe acoperişul vârstei, Antoaneta Ralian acceptă să-şi aducă aminte cum a fost. Dacă nu pentru un volum de memorii, măcar pentru curiozitatea mereu trează care ne însoţeşte întrebările.“ (Radu PARASCHIVESCU)

„Cred că motorul supravieţuirii e vitalitatea, dinamismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se întâmplă în jur, senzaţia impusă că eşti încă în circuit. Nu recapitularea, cu inerentele-i regrete şi remuşcări pentru fapte ireversibile, nu fuga în trecut, ci ancorarea în prezent (oricât ar fi el de urât), adaptarea la acest prezent. În afară de vârstă, eu trebuie să lupt cu singurătatea totală, cu deteriorarea crescândă a sănătăţii, cu invaliditatea, cu diverse dureri fizice. Şi lupt, cât oi mai putea lupta. Probabil că e ceva care ţine de ingredientele din cocă, nu ştiu. Poate că sunt mai puternică decât cred. Mă înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinereţea şi din energia lor. E-adevărat, uneori situaţia mă depăşeşte, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Ştiu că timpul mi se comprimă văzând cu ochii. Îl văd grafic cum se îngustează în faţa mea. Dar refuz să-mi plâng de milă. Mă agăţ de orice plăcere.“ (Antoaneta RALIAN)

Toamna decanei by Radu Paraschivescu, Antoaneta Ralian
Genres: Nonfiction

Dialog/interviu luat de Radu Paraschivescu Antoanetei Ralian, celei care a fost poate cea mai buna traducatoare romana de limba engleza.

“R.P. Ajungem sau mai bine zis ne intoarcem la schimbul de scrisori pe care l-ati avut cu Iris Murdoch. […]
A.R. Scrisorile sunt simple. Iris, la randul ei. era o femeie simpla, asa cum sunt toti oamenii mari. M-am convins cu ocazia asta ca maretia inseamna simplitate.”

“[…] vad jumatatea goala a paharului si ma si justific: jumatatea goala e, totusi, transparenta. Ea iti ofera, deci, posibilitatea unei perspective, a unei asteptari. Jumatatea plina e un fapt implinit, nu te mai incita.”

“R.P. Se spune despre casatorie ca este arta concesiilor reciproce, doamna Ralian. E una dintre definitiile clasice. Ati testat adevarul acestei definitii? In ce fel si cu ce rezultate?
A.R. Da, domnule Paraschivescu, sase decenii de casatorie inseamna si miere, si fiere. Desi dupa moartea unuia dintre soti prevaleaza mierea. Uiti de toate micile amaraciuni, uiti de contre, de sicane, de suparari. Se estompeaza, dispar ca fumul risipit de vant. Iti raman amintirile calde, luminoase. E-adevarat insa, un mariaj de sase decenii inseamna concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poti regasi mereu langa celalalt. Nu-ti poti identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunosteam reciproc punctele vulnerabile si in ele ne intepam cu sadism. Sase decenii inseamna accese de nervi, accese de independenta, de gelozie, de temeri, de frustrari, probleme financiare, cicaleli (sotul meu mi-a scris odata in Statele Unite ca-i era dor de “catareala” mea). Inseamna mici derapaje inevitabile si, pana la urma, intoarceri negresite si pocaite la matca. Dar mai inseamna si afectiune adanca, empatie, nevoia inexorabila de prezenta celuilalt, teama pierderii, dorul de celalalt.”

“A.R. Inca nu m-ati intrebat ce carte si ce muzica as lua cu mine pe-o insula pustie. Dar raspuns neintrebata. Mi-as lua intregul ciclu Proust si toate preludiile, fugile, toccatele si passacagliile lui Bach. As si cel mai snob si cel mai fericit Robinson Crusoe.”

“A.R. Sigur ca, pentru mine, meseria de traducator e foarte frumoasa. Altora li se pare migaloasa, cronofaga si mare consumatoare de nervi. Sigur ca presupune un consum nervos. Orice meserie iti cere trei lucruri, daca o faci bine si nu-ti bati joc de ea: talent, energie si rabdare. Teribil de multa rabdare. Probabil insa ca deasupra acestor lucruri se afla harul. Cu el trebuia sa incep.”