“Dacă a-ți aminti înseamnă a trece totul din nou prin suflet, întotdeauna mi l-am amintit pe tata”. “[Această carte] este un omagiu adus memoriei și vieții unui tată exemplar. Ceea ce am vrut a fost ca gândurile mele cele mai profunde să prindă viață. Și dacă amintirile mele vor intra în armonie cu vreunul dintre dumneavoastră și dacă ceea ce am simțit eu (…) poate fi înțeles și este asemănător cu ceea ce și dumneavoastră simțiți, atunci această uitare ce vom fi se poate amâna pentru o clipă, în trecătoarea reverberație a neuronilor noștri, grație ochilor, mulți-puțini, care vor poposi asupra acestor pagini.” (Hector Abad Faciolince)

Mario Vargas Llosa, care a semnat și prefața cărții, declara: ”După ce am citit cu câtva timp în urmă Suntem deja uitarea ce vom fi, cea mai pasionantă experienţă de cititor din ultimii ani, mi-am dorit foarte mult ca zeii sau hazardul să îmi ofere privilegiul de a-l cunoaşte personal pe Héctor Abad Faciolince pentru a-i putea spune prin viu grai cât de mult îi datoram. "

Suntem deja uitarea ce vom fi by Héctor Abad Faciolince
Genres: Biography/Memoir

 

“Suntem deja uitarea ce vom fi” –  titlu preluat dintr-un poem al lui Jorge Luis Borges – este o carte autobiografica superb scrisa de Héctor Abad Faciolinte, in memoria tatalui sau, medicul Héctor Abad Gómez! Mi-a amintit cumva si mi-a placut la fel de mult ca si cartea lui Oliver Sacks “In miscare: O viata” (On the Move: A Life). Pana invat eu spaniola la nivelul la care sa il pot citi in original, sper sa gasesc si alte carti traduse fie in engleza, fie in romana, scrise de Abad Faciolinte. Foarte bun inceput de an! 🙂

Mai multe despre carte (“Oblivion: A Memoir” in engleza) gasiti in The Guardian.

“Cea mai buna metoda de educatie e fericirea.”

“[…] exista un singur motiv pentru care merita sa vrei sa obtii bani: ca sa-ti poti pastra si apara cu orice pret libertatea de a gandi, fara ca nimeni sa te poata supune vreunui santaj profesional care sa te impiedice sa fii ceea ce esti.”

“Fara sa-mi spuna un singur cuvant, fara sa ma oblige sa citesc sau sa ascult muzica clasica, doar privindu-l, vazand la el efectele benefice ale muzicii si ale lecturii, am inteles ca in viata toti putem sa ne bucuram de un dar imens, nu foarte scump si mai mult sau mai putin la indemana: cartile si discurile.”

“[…] lucrul cel mai rau in viata este sa nu fii ceea ce esti. […] lucrul cel mai grav, cel mai devastator pentru personalitate era intotdeauna prefacatoria sau negarea, aceste doua rele simetrice care constau in a parea ceea ce nu esti sau in a ascunde ceea ce esti, ambele atitudini fiind retetele sigure pentru nefericire si insatisfactie.”

“Aproape intotdeauna se intampla la fel: ne dam cel mai putin seama ca suntem fericiti atunci cand fericirea se revarsa asupra noastra si poate ca Cerul  ne trimite ratia de durere care ne corespunde, ca sa invatam sa fim recunoscatori.”

“Dupa o calamitate, dimensiunile problemelor sufera un proces de diminuare, de miniaturizare, caci nimanui nu-i mai pasa daca i se taie un deget sau ca i se fura masina, dupa ce i-a murit un copil. Cand porti in suflet o tristete nesfarsita, a muri tu insuti nu mai este grav.”

“Compasiunea este, in buna masura, o calitate a imaginatiei: consta in capacitatea de a te pune in locul celuilalt, de a-ti imagina ce ai simti tu in cazul in care ai trece printr-o situatie asemanatoare. Intotdeauna am crezut ca oamenii fara inima sunt lipsiti de imaginatie literara – acea capacitate pe care ne-o dau marile romane de a ne pune in pielea altora – si sunt incapabili sa vada ca roata vietii se poate intoarce si ca, la un moment dat, pot fi chiar ei in aceeasi situatie: durere, saracie, oprimare, injustitie, tortura.”

“A trai doar pentru a petrece si a te bucura de viata este o legitima ambitie animala. Dar pentru fiinta umana, pentru Homo sapiens, inseamna a te multumi cu foarte putin. Pentru a ne distinge de celelalte animale, pentru a ne justifica trecerea pe pamant, trebuie sa aspiram la teluri superioare simplei placeri de a trai. Stabilirea telurilor ii distinge pe unii oameni de altii. Si important nu este sa obtii aceste teluri, ci sa lupti pentru ele.”

“Imi amintesc ca deseori tata imi spunea ca personalitatea oricarei fiinte umane este ca un cub asezat pe o masa. Exista o parte pe care o putem vedea toti (cea de sus); fete pe care le pot vedea numai unii, iar altii nu, dar daca se straduiesc, le pot vedea si ei (partile laterale); o fata pe care o putem vedea doar noi (ceea ce este inaintea noastra); alta fata pe care o pot vedea doar ceilalti (cea care este in dreptul lor), si o alta latura, ascunsa tuturor, si noua insine, si celorlalti (fata pe care se sprijina cubul).”

“…a-ti aminti inseamna a trece totul din nou prin suflet.”