Spulberatic

"În cîte feluri poţi să uiţi un om? Imaginea unei statui dintr-o reclamă la un muzeu subacvatic aduce în memoria Andei o veche dragoste şi un uitat sentiment de vinovăţie. Foile unui jurnal găsit întîmplător de două eleve scot la lumină o poveste neterminată în care se împletesc parfumul de epocă şi ororile unui trecut aproape uitat. Enigmaticele foi rămîn apoi ani de zile într-un sertar, ca să ajungă în final în mîinile unui sculptor care urmează să plece într-o aventură subacvatică. O încrengătură de poveşti ce îl au în centru pe Tibi Vreme, veşnicul cuceritor, amuzant şi blazat, care în adolescenţă avea două dorinţe: să ajungă regizor şi să plece din ţară; şi care la treizeci de ani, cantonat între munca de inginer şi o căsnicie menţinută din inerţie, îşi omoară timpul scormonind în trecut şi imaginînd plecări.O carte despre urmele pe care le lasă iubirea, despre memorie şi despre absenţă."

Spulberatic by Anca Vieru
Genres: Fiction
three-stars

O lectura placuta.

“Trebuie să înveÅ£i să înfrunÅ£i trecutul, iar pentru asta trebuie să-l ÅŸtii ÅŸi să-l înÅ£elegi. Nu spun că e uÅŸor. Nimic din ceea ce contează cu adevărat nu e uÅŸor.”

“Există un motiv pentru plecare, dar, mai ales, există un motiv pentru neîntoarcere. Iar a crede un lucru doar pentru că aÅŸa vrei, pentru că îţi doreÅŸti din tot sufletul să fie aÅŸa, este doar un mod de a te învârti în cerc ÅŸi de a te păcăli cu bună ÅŸtiinţă.”

“ÃŽntr-un târziu, bunicul i-a zis: — Când o să vrei să te măriÅ£i, să vii cu băiatul tău aici. — Cum aÅŸa, bunicule? — Să-l vezi cum înfruntă truda drumului, cum admiră frumuseÅ£ea locurilor ÅŸi apoi cum parcurge pericolul crestei. Ca să-Å£i dai seama ce fel de om este: la greu, la bucurie ÅŸi la primejdie.”

“SoÅ£, copil ÅŸi amant. De fapt, asta e singurătate, se gândi, asta înseamnă să ÅŸtii că nu eÅŸti indispensabil cuiva. Că nimănui nu îi pasă suficient.”

“Ascultă cadenÅ£a asta, e divină. N-am mai auzit-o până acum. Nu ÅŸtiam ce este o cadenţă ÅŸi ÅŸi-a dat seama imediat. Mi-a zis apoi cu vocea unui profesor nemulÅ£umit de ignoranÅ£a elevului favorit: — E un pasaj scurt lăsat pentru improvizaÅ£ie, ca solistul să-ÅŸi poată arăta virtuozitatea. Am ascultat până la capăt, apoi a continuat: — Există multe cadenÅ£e compuse deja pentru concertul ăsta. Åži de fiecare dată când ascult o interpretare nouă, mă întreb pe care a ales-o pianistul. Poate cea a lui Mozart, deÅŸi se zice că s-a pierdut, poate a lui Beethoven sau Brahms. Åži ei au compus cadenÅ£e pentru o parte din concertele lui Mozart. Nu ÅŸtii dinainte care va fi. Iar unii pianiÅŸti aleg cadenÅ£e mai puÅ£in cunoscute sau le compun chiar ei.”

Alte referinte culturale: “Fotografie de grup cu doamnă” de Heinrich Böll; “Concertul 21 pentru pian ÅŸi orchestră” de Mozart