Spulberatic by Anca Vieru"În cîte feluri poţi să uiţi un om? Imaginea unei statui dintr-o reclamă la un muzeu subacvatic aduce în memoria Andei o veche dragoste şi un uitat sentiment de vinovăţie. Foile unui jurnal găsit întîmplător de două eleve scot la lumină o poveste neterminată în care se împletesc parfumul de epocă şi ororile unui trecut aproape uitat. Enigmaticele foi rămîn apoi ani de zile într-un sertar, ca să ajungă în final în mîinile unui sculptor care urmează să plece într-o aventură subacvatică. O încrengătură de poveşti ce îl au în centru pe Tibi Vreme, veşnicul cuceritor, amuzant şi blazat, care în adolescenţă avea două dorinţe: să ajungă regizor şi să plece din ţară; şi care la treizeci de ani, cantonat între munca de inginer şi o căsnicie menţinută din inerţie, îşi omoară timpul scormonind în trecut şi imaginînd plecări.O carte despre urmele pe care le lasă iubirea, despre memorie şi despre absenţă."
Genres: Fiction
O lectura placuta.
“Trebuie să înveţi să înfrunţi trecutul, iar pentru asta trebuie să-l ştii şi să-l înţelegi. Nu spun că e uşor. Nimic din ceea ce contează cu adevărat nu e uşor.”
“Există un motiv pentru plecare, dar, mai ales, există un motiv pentru neîntoarcere. Iar a crede un lucru doar pentru că aşa vrei, pentru că îţi doreşti din tot sufletul să fie aşa, este doar un mod de a te învârti în cerc şi de a te păcăli cu bună ştiinţă.”
“Într-un târziu, bunicul i-a zis: — Când o să vrei să te măriţi, să vii cu băiatul tău aici. — Cum aşa, bunicule? — Să-l vezi cum înfruntă truda drumului, cum admiră frumuseţea locurilor şi apoi cum parcurge pericolul crestei. Ca să-ţi dai seama ce fel de om este: la greu, la bucurie şi la primejdie.”
“Soţ, copil şi amant. De fapt, asta e singurătate, se gândi, asta înseamnă să ştii că nu eşti indispensabil cuiva. Că nimănui nu îi pasă suficient.”
“Ascultă cadenţa asta, e divină. N-am mai auzit-o până acum. Nu ştiam ce este o cadenţă şi şi-a dat seama imediat. Mi-a zis apoi cu vocea unui profesor nemulţumit de ignoranţa elevului favorit: — E un pasaj scurt lăsat pentru improvizaţie, ca solistul să-şi poată arăta virtuozitatea. Am ascultat până la capăt, apoi a continuat: — Există multe cadenţe compuse deja pentru concertul ăsta. Şi de fiecare dată când ascult o interpretare nouă, mă întreb pe care a ales-o pianistul. Poate cea a lui Mozart, deşi se zice că s-a pierdut, poate a lui Beethoven sau Brahms. Şi ei au compus cadenţe pentru o parte din concertele lui Mozart. Nu ştii dinainte care va fi. Iar unii pianişti aleg cadenţe mai puţin cunoscute sau le compun chiar ei.”
Alte referinte culturale: “Fotografie de grup cu doamnă” de Heinrich Böll; “Concertul 21 pentru pian şi orchestră” de Mozart