Spulberatic

"În cîte feluri poţi să uiţi un om? Imaginea unei statui dintr-o reclamă la un muzeu subacvatic aduce în memoria Andei o veche dragoste şi un uitat sentiment de vinovăţie. Foile unui jurnal găsit întîmplător de două eleve scot la lumină o poveste neterminată în care se împletesc parfumul de epocă şi ororile unui trecut aproape uitat. Enigmaticele foi rămîn apoi ani de zile într-un sertar, ca să ajungă în final în mîinile unui sculptor care urmează să plece într-o aventură subacvatică. O încrengătură de poveşti ce îl au în centru pe Tibi Vreme, veşnicul cuceritor, amuzant şi blazat, care în adolescenţă avea două dorinţe: să ajungă regizor şi să plece din ţară; şi care la treizeci de ani, cantonat între munca de inginer şi o căsnicie menţinută din inerţie, îşi omoară timpul scormonind în trecut şi imaginînd plecări.O carte despre urmele pe care le lasă iubirea, despre memorie şi despre absenţă."

Spulberatic by Anca Vieru
Genres: Fiction
three-stars

O lectura placuta.

“Trebuie să înveţi să înfrunţi trecutul, iar pentru asta trebuie să-l ştii şi să-l înţelegi. Nu spun că e uşor. Nimic din ceea ce contează cu adevărat nu e uşor.”

“Există un motiv pentru plecare, dar, mai ales, există un motiv pentru neîntoarcere. Iar a crede un lucru doar pentru că aşa vrei, pentru că îţi doreşti din tot sufletul să fie aşa, este doar un mod de a te învârti în cerc şi de a te păcăli cu bună ştiinţă.”

“Într-un târziu, bunicul i-a zis: — Când o să vrei să te măriţi, să vii cu băiatul tău aici. — Cum aşa, bunicule? — Să-l vezi cum înfruntă truda drumului, cum admiră frumuseţea locurilor şi apoi cum parcurge pericolul crestei. Ca să-ţi dai seama ce fel de om este: la greu, la bucurie şi la primejdie.”

“Soţ, copil şi amant. De fapt, asta e singurătate, se gândi, asta înseamnă să ştii că nu eşti indispensabil cuiva. Că nimănui nu îi pasă suficient.”

“Ascultă cadenţa asta, e divină. N-am mai auzit-o până acum. Nu ştiam ce este o cadenţă şi şi-a dat seama imediat. Mi-a zis apoi cu vocea unui profesor nemulţumit de ignoranţa elevului favorit: — E un pasaj scurt lăsat pentru improvizaţie, ca solistul să-şi poată arăta virtuozitatea. Am ascultat până la capăt, apoi a continuat: — Există multe cadenţe compuse deja pentru concertul ăsta. Şi de fiecare dată când ascult o interpretare nouă, mă întreb pe care a ales-o pianistul. Poate cea a lui Mozart, deşi se zice că s-a pierdut, poate a lui Beethoven sau Brahms. Şi ei au compus cadenţe pentru o parte din concertele lui Mozart. Nu ştii dinainte care va fi. Iar unii pianişti aleg cadenţe mai puţin cunoscute sau le compun chiar ei.”

Alte referinte culturale: “Fotografie de grup cu doamnă” de Heinrich Böll; “Concertul 21 pentru pian şi orchestră” de Mozart