Prietenul visatorilor si al invinsilor by Andrei Crăciun"Aceasta este povestea unui tînăr care pleacă acum, în mileniul al III-lea, pe urmele unui scriitor născut la Brăila în 1884. Numele scriitorului este Panait Istrati şi el a cutreierat pămîntul în lung şi în lat, cu inima plină şi buzunarele goale, trecînd prin Cairo, Napoli, Paris, Damasc, Beirut, Geneva sau Moscova, îndrăgostindu-se, lucrînd ca băiat de prăvălie, zugrav, mecanic, gazetar sau docher, ajungînd la sanatoriul de tuberculoşi, tăindu-şi beregata în încercarea neizbutită de a se sinucide, împrietenindu-se printre alţii cu Nikos Kazantzakis şi Romain Rolland. Tînărul din prezent umblă neîncetat în trena lui Panaitaki şi îi povesteşte celui de atunci toate cîte mai sînt pe lume, salbă de istorii adevărate şi fantastice, încîntătoare şi revoltătoare deopotrivă."
Genres: Fiction
Scrie bine Andrei Craciun, dar am citit cartea in paralel cu alta carte a lui – Baricadele – care mi-a placut mai mult.
“Incerc sa ma gandesc unde ti-ai fi gasit locul astazi, intr-un univers deja virtual, deci contrafacut, din care adevarul a fost abolit si unde oamenii si-au incetat existenta, fiind inlocuiti cu consumatori. Astazi, lumea toata e o frizerie si noi suntem clientii sai.”
“Pe strada Paleologu din Bucuresti, la numarul 3, e o casa, ultima ta adresa. Si acolo a fost asezata o placa intru aducere aminte, e cea mai frumoasa placa intru aducere aminte pe care am vazut-o eu pe pamant si pe placa aceea scrie ca tu, Panaitaki, ai fost prietenul visatorilor si al invinsilor, iar acestea sunt cele mai frumoase cuvinte care ti se puteau spune si poate ca si eu sunt un visator si un invins si ma spovedesc tie, ca prieten.”
“[…] nimic nu poate sa ii impiedice pe oameni sa renunte la gandire, la memorie, la educatie, la speranta, imbracand hainele dintotdeauna ale fatarnicilor obsedati de mancare si obiecte, stapaniti de pofte si goliti de sentimente.”
