"Un remember autobiografic pornit în casa de piatră de la Gjirokastra, adăpostind între zidurile ei umbre şi poveşti incredibile, trecând prin avatarurile unui regim comunist de o duritate nemaiîntâlnită în Europa şi sfârşind în ambianţa rafinată a Parisului, acesta ar fi miezul acestui roman scris în 2015, la vârsta supremei maturităţi. Şi, mai presus de toate, portretul mamei, desenat în culori indefinite, iluzoriu ca pânza de păianjen şi tot atât de fragil ca şi ea."

E prima carte a lui Ismail Kadare pe care am citit-o, ultima tradusa si aparuta la Humanitas in 2018. E o carte autobiografica, un portret al mamei sale, scrisa intr-un stil aparte se pare comparativ cu cartile lui de fictiune la care sper ca voi ajunge curand.