„După Cireșe amare, în care povestește viața ei de femeie silită să plece la muncă în Italia ca să-și poată întreține copiii, și Împărăteasa, un portret amar al satului românesc contemporan, Liliana Nechita se întoarce la originile răului, ale plecărilor și părăsirilor: epoca regimului comunist. Pâine cu ceva este un roman autobiografic despre viața unui copil-decrețel dintr-un oraș de provincie al României ceaușiste. Vocea fetiței și memoria selectivă a femeii mature creionează, în tușe când apăsate, când discrete, scene de familie, școală și societate din România anilor ’80: economia de energie electrică, educația prin muncă, privațiunile, cultura descurcărelii și a cozilor la orice, filozofia tăcerii cu subînțeles, frica, frigul, foamea. O poveste menită să fie avertisment și lecție pentru oricine nu a trăit sau a uitat experiența unui regim totalitar.“ — TATIANA NICULESCU

“Liliana Nechita ne spune un lucru pe care multi dintre noi l-au trait: paradisul comunist a fost infernal. Si-atunci e nevoie sa ni se mai spuna o data? Categoric da. Fiindca nu avem voie sa uitam ca am trait o minciuna drapata in dispret.
Paine cu ceva este cronica unui cosmar. Tabloul unei mistificari. Si scenariul unei vieti traite in interdictii: nu ai voie pe strazile cu evrei, nu ai voie la catolicii din cimitir, nu ai voie cu muzica straina. Pana si iubirea ajunsese un produs interzis. Putine tandari de lumina sparg bezna acestei vieti pe burta goala. Sunt asa-zisii “stalpi”: o bunica traind in rugaciune, cu amintirea regelui, un cofetar ale carui dulciuri ii fac viata amara, un domn stilat, care refuza exproprierea. Muguri de speranta scapati de sub tavalugul istoriei.” (Radu Paraschivescu)