În volumul său de debut, Laura Ionescu se întoarce în copilărie și adolescență pentru a pune întrebări despre lumea nevăzută a părinților noștri. Autoarea își recompune mama din dialoguri și momente doar ca să descopere cât de complexă a fost ca personaj: o femeie care credea în egalitatea dintre femei și bărbați la începutul anilor 1990, o luptătoare capabilă să înfrunte statul, capul unei familii care a știut mereu că singura resursă cu adevărat infinită este iubirea.

O carte despre iubirea care rămâne și care ne crește dincolo de moarte, despre forța de a integra trauma în ceea ce devenim și despre cine sunt ai noștri dincolo de faptul că sunt ai noștri, Nu te găsesc pe nicăieri are o forță emoțională teribilă. Lucrurile nespuse se transformă într-o voce curajoasă și autentică, o voce ale cărei valuri trec insesizabil de la umor la reflecție și de care nonficțiunea românească avea nevoie.

Nu te gasesc pe nicaieri by Laura Ionescu
Genres: Biography/Memoir

Laura aduna in cartea de debut amintiri despre inteleapta sa mama, Mimi, si descrie relatia mama-fiica brutal de sincer si cu multa sensibilitate. E o carte pe care am “simtit-o”.

“Cand crezi ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior, iti dai seama ca el n-are glezne.”

“Odata cu trecerea timpului, locurile pe care nu crezi ca vrei sa le mai vezi devin cele la care abia astepti sa te intorci.”

“Mama a iubit muzica. Si muzica a iubit-o pe mama, fiindca mama nu a judecat-o. Gasea ceva de iubit in orice piesa ar fi ascultat. Asa era si cu oamenii: stia ca daca ii asculta suficient, in fiecare gasea ceva de iubit.”

“Iubirea face asta, rascoleste prin tine pana cand gaseste blandetea si le-o arata si celorlalti.”

“Acum stiu ca a avea curaj inseamna uneori a fi inconstient.”

“Mama fusese saculetul meu de dormit si asa o simteam si acum, cand cresteam. Era cald pe langa ea, dar nu mai era suficient de incapator. Crescusem. Deveneam din ce in ce mai mult a mea si din ce in ce mai putin a ei.”

“De la ea am invatat ca cel mai important lucru in viata asta este sa razi de tine inainte sa razi de ceilalti. Ideal, de fapt, e sa razi doar de tine si niciodata de ceilalti.”

“Mama, tu esti atat de talamba incat te impiedici de florile de pe covor.”

“Cel mai rau lucru care ti se poate intampla cand spui ce gandesti e sa nu te placa ceilalti. Daca nu te plac ceilalti, se gasesc intotdeauna altii sa te placa.”

“Cred ca obiectele nu conteaza, dar uneori sunt ancore in amintiri si te doare rau cand le dai – parca ti-ai dezlipi plasturi de pe rana cu tot cu par, iar parul e prins in suflet.”

“N-as fi schimbat nimic la ea. Poate si asta e o definitie a iubirii: momentul in care nu vrei sa schimbi nimic la celalalt, dar vrei sa te schimbi tu. Nu in sensul ala prostesc, in care te prefaci ca esti altcineva, ci in sensul la care vrei sa faci niste lucruri mai bine.”

“Imi scosesem din priza emotiile ca sa nu-mi bubuie sigurantele.”

“Iubirea-iubire este ceva despre care e greu sa scrii, pentru ca e lipsita de evenimente. E acolo si e bine si n-ai ce alte detalii sa dai decat ca e bine. E orice altceva, mai putin durere.”

“Mama n-o sa moara, Lilut. Oricum, mamele nu mor niciodata.“