„După șase ani de la ultima sa carte, Florin Lăzărescu revine cu un roman superb, greu de egalat ca asceză stilistică, cu o voce matură, detașată, absolut unică. Asemeni unui fotograf nostalgic, naratorul restaurează negativul unei vieți mărunte, dramatice și emoționante prin simplitatea ei. Într-o dimineață, Pavel hrănește găinile și se urcă în tren... O singură zi și două sute de pagini în care personajele par să vorbească despre nimicuri, scot bani de la bancomat, se ceartă, fumează, se împacă sînt suficiente pentru a face radiografia completă a unei generații și a unei țări. După Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, Lăzărescu poate să tacă încă șase ani.” (Tatiana Țîbuleac)

Noaptea plec, noaptea ma-ntorc by Florin Lazarescu
Genres: Fiction

Mi-a placut foarte, foarte mult!

O recenzie din Scena9 a lui Mihai Iovanel: https://www.scena9.ro/article/noaptea-plec-noaptea-ma-ntorc-florin-lazarescu-cronica

“— Şi pentru toată spaima aia pe care o ai de îndurat o viaţă, ce-i ceri tu copilului în schimb? Să-ţi aducă o cană de apă la bătrâneţe, când nu mai poţi, zic unii. Da’ asta-i o prostie. N-am eu nevoie de cana lui cu apă. Când n-oi mai putea, mă pun jos şi aştept să mor. N-are cine să-ţi aducă o cană cu apă, aia e, te chinui mai puţin. Ce viaţă e aia în care nu-ţi poţi lua singur o cană cu apă? Ce bucurie mai ai tu atunci, ce crezi tu că o să vrei cel mai mult de la copilu’ tău restu’ zilelor tale?… Să se gândească la tine. Măcar din când în când. Cu-atâta te-alegi din viaţă, chiar şi după moarte. Iei ceva cu tine în mormânt?! Poţi lua, sunt unii care am auzit că se îngroapă cu aur, da’ na, tot degeaba. Da’ dacă copilu’ tău se gândeşte la tine în timpu’ vieţii, îţi creşte inima ca bivolu’ şi-ţi bate ca toaca de bucurie. Şi, dacă ai murit – cum o fi, cum n-o fi pe lumea ailaltă, nu ştiu –, singuru’ tău rai sau iad rămâne tot pe pământ, în capu’ copilului care-şi mai aduce sau nu aminte de tine.”