"Misterul mașinuțelor chinezești este o colecție de patruzeci de povestiri interconectate și tot atâtea episoade din viața unui (viitor) scriitor, nu neapărat cel care și-a pus numele pe coperta, dar nici foarte diferit de el. Patruzeci de povestiri care se pot citi asemenea unor capitole de roman, și în care memoria și ficțiunea, nostalgia și suferința se completează reciproc pentru a forma un univers personal populat cu tot felul de creaturi, când blânde, când fioroase, când amuzante, când melancolice, când protectoare, când reci, când pur și simplu ciudate.
"Torturat, ca noi toți, de un irepresibil sindrom Peter Pan, Florin Irimia pornește, în Misterul mașinuțelor chinezești, în căutarea propriilor „à côté de chez…” Adică își retrăiește, scriind, propria copilărie petrecută în decorul sordid al ultimului deceniu comunist, transmutând viața imediată a copilului într-o introspecție de multe ori dureroasă. Căci nu atât mulțimea de întâmplări comice și de „faze”, cum ar spune Ovidiu Verdeș, pe care autorul și le amintește, povestindu-le cu un talent și o plăcere evidente, sunt partea cea mai intensă a cărții, ci căutarea obsedantă a vechilor traume, a crăpăturilor din porțelan, a punctelor freudiene de calcifiere din propria biografie, atâta vreme refulate, prin care autorul își citește, ca-n liniile din palmă, viața actuală. Florin Irimia nu caută copilul pierdut, copilăria pierdută, ci, prin ele, se caută pe sine însuși. În acest proces, ficționalizarea, mergând până la construirea amintirilor-paravan și la modelarea întâmplărilor în sens estetic este uneori evidentă și necesară: un coșmar străvechi, cu mama care-și decapitează fiul, e retrăit în realitate o dată cu moartea tragică a acesteia. O întâmplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de către copil a jucăriilor care nu erau pentru el, îl aduce-n lumină pe tată, marele histrion al cărții, cel care schimbă măști și femei ca un prestigitator. Ei sunt cu adevărat eroii „misterelor” lui Florin Irimia, drama divorțului părinților (mai curând pusă-n scenă decât cu adevărat rememorată) e adevărata miză, de o tristețe de multe ori insuportabilă, a cărții sale. Dincolo de toate acestea, povestirile din volum respiră o ingenuitate, o naturalețe, o lipsă de fasoane literare care mie mi-au amintit de cărțile lui Cezar Paul-Bădescu și mi-au plăcut mult. Sper să placă și cititorilor."
Mircea Cărtărescu

Desi cuprins de tristete, Florin Irimia scrie bine. Mi-a placut si “Cateva lucruri despre tine“, dar ceva mai mult parca mi-a placut cartea de fata.

O recenzie a cartii o gasiti pe bookhub.ro.