"Mikage este o tanara atipica, pentru care determinarile varstei imbraca forme bizare. Cand altor fete le plac parfumurile, florile exotice sau baietii romantici, ea se hraneste cu imagini domestice, decupate de obicei din bucatarii. Printre apropiati i se numara storcatorul de fructe, cutitul de paine si gresia pe care calca. Pana si la moartea bunicii sale Mikage se izoleaza langa frigider, gasind in zumzetul lui consolarile pe care nu pot sa i le ofere cei din jur. Lucrurile se schimba abia cand Yuichi, un coleg de facultate, incearca s-o smulga din depresie si-i propune sa se mute cu el si cu mama lui. Acceptand, Mikage nu stie ca instalarea intr-o noua locuinta va insemna o dubla indragostire: de Eriko, mama lui Yuichi, dar si de bucataria in care aceasta prezideaza sedinte culinare si crize de existenta. Destinul lui Mikage e la fel de incert ca miscarea celor alaturi de care isi duce zilele, in viata ei irump dezvaluiri spectaculoase si se iau revanse transante asupra anilor trecuti. Universul lui Mikage este unul al paradoxurilor stranii, al obsesiilor, al revenirilor si al unei inteleptiri anevoioase. Un univers aromat ca o bucatarie inaintea pranzului duminical."

“Şi după ce pleca, imaginea ei continua să strălucească în inima ta, cu blândeţe şi căldură – asta înseamnă să ai puterea de a fascina oamenii, mi-am dat eu seama.”

“Pe oameni nu-i înving forţele sau evenimentele exterioare, ei se prăbuşesc atunci când înăuntru nu mai e nimic să-i susţină.”