"Scris de un preot român din diasporă, volumul Jurnal scoţian reuneşte o parte din textele de pe blogul cu acelaşi nume pe care Ioan-Florin Florescu a început să-l ţină, cu intermitenţe, după ce s-a mutat cu familia în Scoţia, în vara anului 2011. „Este un nume oarecum înşelător, pentru că nu e vorba de un jurnal propriu-zis şi nici nu este exclusiv «scoţian». Cred că cel mai bine l-aş putea defini ca un blog scris în Scoţia cu gîndul la România.” La mii de kilometri de casă, într-o lume în care cel mai mult îi lipseşte să vorbească româneşte, acest „român de pretutindeni”, cu minunatul său dar de povestaş, ne zice din cărţi şi din viaţă."
„Cînd or să mi se termine toate poveştile personale, cînd n-o să mai am niciun fel de «inspiraţie», probabil că o să mă aşez la masă şi o să scriu simplu, fără să adaug, să interpretez sau să comentez ceva, un roman despre viaţa fratelui Padre: de la excepţionala sa coborîre din tren la Pojorâta, la venirea în Iaşi, la cariera lui de ziarist pentru Monitorul, la cea de preot navetist, la cea de redactor la Polirom, la cea de cercetător ştiinţific al Universităţii «Cuza» din Iaşi şi pînă azi, cînd am aflat întîmplător pe net că este preot misionar în Scoţia (plus că Dumnezeu ştie ce-o să se mai întîmple pînă voi scrie eu romanul). Am o mie de poveşti cu el, pe care – cu rare excepţii, deşi în ultima vreme nu ne-am văzut decît de două ori pe an – le spun aproape zilnic apropiaţilor mei. Dincolo de frăţia noastră, l-am considerat mereu un fel de samurai al creştinismului ortodox, alternînd perioadele de luptă cu cele de zen…” (Florin Lăzărescu)

M-a surprins placut Jurnalul scotian al lui Ioan-Florin Florescu 🙂 O alta carte despre emigrare, diaspora, viata ‘in alta parte’ , in afara granitelor romanesti.

Am aflat de el de pe filme-carti.ro. O alta recenzie se mai gaseste aici.

“Scoţienii au un proverb: decât un frate departe, mai bine un vecin bun aproape.”

“Bunicul avea o vorbă: jurămintele se fac în mijlocul furtunii. Înţelegi, nu? Adică atunci când dai de greu, nu când eşti la căldurică, pentru că aşa e uşor să vorbeşti.”

“„Păcatul originar”, apropo, este o altă expresie des folosită în mod greşit. Păcatul originar sau păcatul strămoşesc nu are nimic de-a face cu sexualitatea, aşa cum îşi închipuie cei care se lasă furaţi de tabloul unei Eve seducătoare întinzându-i un măr lui Adam. Păcatul originar nu a fost „păcatul trupesc”, ci neascultarea şi despărţirea de Dumnezeu, iar urmările sale au fost căderea omului şi moartea.”

“Cum spunea un părinte din Pateric – tare mi-a plăcut asta: că am vorbit, mereu mi-a părut rău, că am tăcut, nu mi-a părut rău niciodată.”

“Hei, câte n-aş putea eu să-ţ povestesc. Până dimineaţă stăm aicişa. Că eu, când spun, parcă mă mai răcoresc pi suflet, uite-aşa.”