„Limpezimea scrierii Cătălinei Dumitrescu e imediat liniștitoare, și nu într-un fel hipnotic, artificial, ci pentru că e rațiune pură, în armonie cu emoția din ea. Textele ei sunt un tratat de psihopatologie a vieții de zi cu zi: despre plictiseală, infidelitate, despărțire, frică, blândețe, violență, iubire și lipsa ei. Lucruri care ar trebui să facă parte din educația noastră, în locul izbeliștii în care suntem lăsați, fără nici un alfabet al cunoașterii de sine. Cum să înțelegi lumea fără să te știi pe tine însuți? Cum să-ți dai seama unde îți sunt limitele și unde începe oceanul, care e partea ta de responsabilitate și când trebuie să accepți ce nu poți controla? Cum umblăm prin lunga noastră călătorie fără măcar o mică hartă? Vă spun eu: orbește, ca prin ceață. Deși asta face parte din condiția noastră, este loc pentru mai multă lumină. Aș vrea să pot scrie atât de proaspăt și fără efort precum Cătălina. Faptul că ea există și scrie mă reconfortează.“ — VLAD STROESCU, medic psihiatru

Sunt Cătălina Dumitrescu, psiholog clinician, psihoterapeut cu formare în psihoterapia cognitiv-comportamentală. De-a lungul carierei mele, am lucrat cu copii cu nevoi speciale și din medii defavorizate, cu persoane aflate în cămine pentru bătrâni, cu pacienți cu afecțiuni oncologice. Am participat ca lector la grupurile pacienților care se confruntă cu boala obezității. Am coordonat timp de șapte ani proiectul „Școala Părinților“, menit să ofere informații de specialitate și sprijin viitorilor părinți. Am participat, împreună cu o echipă de neurochirurgi, la operații de tip awake brain surgery. Sunt o împătimită a lecturii de specialitate, a filozofiei, poeziei și neuroștiințelor. Scriu constant pe diferite subiecte care mă preocupă, ce pot fi de interes și pentru alții. Locuiesc acum în Belgia, unde lucrez de doi ani ca psihoterapeut.

In interior by Catalina Dumitrescu
Genres: Nonfiction

“Singuratatea este o alegere, uneori constienta, alteori neconstientizata – oricum ar fi, este o alegere. Si este in regula sa o alegi daca nu doresti o relatie sau daca nu intalnesti un om cu valori asemanatoare. E mai sanatos pentru igiena psihica sa fii singur decat sa intri intr-o relatie in care sa-ti mobilizezi resursele pentru a te lupta si a te apara, unde nu te poti arata descoperit si nu iti poti permite vulnerabilitatea.[…] A fi intr-o relatie este o alta alegere, insa acea relatie trebuie sa fie functionala ca sa poti avea parte de o stare de bine, de echilibru si implinire.”

“A iubi inseamna a te iubi pe tine in primul rand; atunci cand esti incapabil de a te iubi, te afli in aceeasi incapacitate de a-l iubi pe cel de langa tine. A te iubi pe tine inseamna a fi bun cu tine, a vorbi cu respect despre tine cu tine, nu intr-un mod persiflant, ironic, ci cu respect, cu grija si cu bunatate. Cand ajungi sa te iubesti in acest fel, atunci aceasta forma de iubire o dai si celor din jur.”

“Maturitatea emotionala inseamna un nivel crescut al constiintei de sine; atunci cand suntem constienti de propria persoana traim confortabil propriile sentimente, dar si pe ale celorlalti. Inseamna o viata emotionala bogata, echilibrata si receptiva la cei din jur.”

“O afirmatie a doctorului Gabor Mate: echilibrul unei vieti implica sanatatea fizica, integritatea emotionala, constientizarea intelectuala si practica spirituala, pentru care nu exista o reteta universala, ramane la latitudinea fiecaruia sa-si gaseasca propriul drum si propriile credinte.”

“Compromisul inseamna acceptarea celui diferit de noi ca fiind diferit, si nu confuzia acceptarii abuzului ca fiind compromisul ce trebuie facut intr-o relatie. Este o mare deosebire intre compromisul firesc, acela de a accepta diferentele dintre oameni, si compromisul care inseamna abuz si minimalizarea identitatii celuilalt.”

Alte referinte culturale: “Lumea interioara a traumei” – Donald Kalsched; “Stiinta artei psihoterapiei” – Allan N. Schore; “Fluviul constiintei”, “Recunostinta“,”In miscare: O viata“, “Un picior de sprijin” – Oliver Sacks; “Vantureasa de plastic” – Marius Chivu; Simfonia a 8-a (neterminata) – Schubert; “Revolta corpului” – Alice Miller; “Gandire rapida, gandire lenta” – Daniel Kahneman; “Molecula increderii” – Paul Zak; “Calatoria catre sine” – Irvin Yalom; “Isus al meu” – Gabriel Liiceanu; “Moartea lui Ivan Ilici” – Lev Tolstoi; “Being mortal”(Suntem muritori) – Atul Gawande; “Povestea lui orisicine” – Philip Roth