"Written in 1928 by French biographer and novelist Andre Maurois, Climates became a best seller in France and all over Europe. The first 100,000 copies printed of its Russian translation sold out the day they appeared in Moscow bookstores. This magnificently written novel about a double conjugal failure is imbued with subtle yet profound psychological insights of a caliber that arguably rivals Tolstoy's. Here Phillipe Marcenat, an erudite yet conventional industrialist from central France, falls madly in love with and marries the beautiful but unreliable Odile despite his family's disapproval. Soon, Phillipe's possessiveness and jealousy drive her away. Brokenhearted, Phillipe then marries the devoted and sincere Isabelle and promptly inflicts on his new wife the very same woes he endured at the hands of Odile. But Isabelle's integrity and determination to save her marriage adds yet another dimension to this extraordinary work on the dynamics and vicissitudes of love."

Climates by Andre Maurois
Genres: Fiction

The second time around I’m reading it and it’s as good as I remember from the first time, some (many) years back. 

“Viaţa ne învaţă pe toţi că în dragoste e uşor să fii modest. Uneori plac cei mai puţin înzestraţi iar alţii, mai seducători, nu reuşesc.”

“Spiritul femeilor e alcătuit din impresiile succesive lăsate de bărbaţii care le-au iubit, tot astfel după cum gustul bărbaţilor e format din imaginile confuze şi suprapuse ale femeilor care au trecut prin viaţa lor şi adesea suferinţele îngrozitoare pe care o femeie ne-a făcut să le îndurăm devin pricina dragostei pe care o inspirăm alteia, şi pricina nenorocirii ei.”

“Iubim fiinţele pentru esenţa misterioasă pe care o secretă şi care lipseşte din formula noastră spre a face din noi un compus chimic stabil.”

“Suntem aproape totdeauna făuritorii propriei noastre nenorociri.”

“O mare dragoste nu reuşeşte să lege de tine fiinţa iubită, dacă nu ştii, în acelaşi timp, să-i umpli viaţa cu o bogăţie de sentimente mereu reînnoite.”

“Nimic nu te face mai cinic decât o mare dragoste neîmpărtăşită, dar în acelaşi timp nimic nu-ţi dă mai multă modestie; eram foarte surprins când mă simţeam iubit. Adevărul este că un bărbat, stăpânit de o mare pasiune, atrage femeile tocmai în clipa când o doreşte mai puţin. Obsedat de o alta, chiar dacă din fire e sentimental şi delicat devine indiferent şi brutal. Nefericit cum e, i se întâmplă să se lase ispitit de cea dintâi inimă ce i se oferă. Dar abia a cunoscut-o şi se şi simte plictisit, lucru pe care nu-l ascunde. Fără voia lui, şi fără ştirea lui, e prins într-un joc din cele mai îngrozitoare. Devine primejdios şi cucereşte femeile numai pentru că a suferit o înfrângere amoroasă.”

“[…] fericirea nu-i niciodată statornică, a răspuns Solange; fericirea este un răgaz, pe care ţi-l lasă neliniştea.”

“Puterea de atracţie a unei femei se resimte mai ales în absenţa ei; când e departe de noi, îi uităm defectele, maniile, descoperim cât ne este de preţioasă, de indispensabilă în viaţa noastră, fapt pe care nu l-am remarcat mai înainte fiind prea intim amestecată în toate actele existenţei noastre.”

„Iubirea îndură mai uşor absenţa sau moartea decât îndoiala sau trădarea”.

“Lucrul cel mai important pe care l-am înţeles de un an încoace e că, dacă iubim cu adevărat, nu trebuie să dăm prea mare importanţă faptelor acelora pe care îi iubim.”

“Avem nevoie de ei, ei sunt singurii care ne ajută să trăim într-o anumită „atmosferă” (prietena ta Hélène spune „climat” şi cuvântul e foarte potrivit) de care nu ne putem lipsi. Totul e să-i putem păstra, să nu-i pierdem, restul, Dumnezeule, ce importanţă are? Viaţa e atât de scurtă, atât de grea…”