"Adrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că.. e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir.Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor si sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă in acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur."

Parerea mea: Am fost foarte indecisa in privinta stelutelor 🙂 Autorul are un foarte dezvoltat simt al umorului, iar asta mi-a placut de 5 stele, clar! Mi-au placut asa, de vreo 4 stele – 4 stele juma’, unele idei din carte, evident cele cu care rezonez. Din punctul meu de vedere (desigur) scenele erotice sunt OK atata vreme cat nu sunt porn-gay, mult prea explicite si mult prea frecvente, ori pentru asta nu pot da mai mult de-o steluta. M-am hotarat in final la 3 stelute – o carte buna, dar pe care nu am s-o recitesc.

Citate:

“Dormiti! Dormiti, fratilor, ca somnul n-a facut rau nimanui!” Esti trist? Culca-te! Esti nervos! Culca-te! Vrei sa mori? Culca-te, poate ai noroc si mori in somn! Esti obosit? Culca-te! Somnul rezolva multe lucruri. Iti ia toate grijile. E buna zicala aia cu noaptea e un sfetnic bun.”

“In limitele posibilitatilor e bine sa facem tot ce putem ca sa ne simtim mai bine. N-o sa credem asta de la inceput, dar e suficient sa fim geniali pentru noi! Cand suntem multumiti de noi, parerea celor din jur nu mai conteaza aproape deloc. Abia atunci avem o sansa reala sa facem ceva maret. Pentru ca oamenii geniali erau mediocri in ochii lor si ai celor din jur pana in momentul in care au facut ceva! Facut Ceva! Nu inteleg de ce suntem atat de cretini incat sa nu intelegem ca putem fi fericiti facand lucruri mici. Si inca ceva: e important sa visam propriile noastre visuri,  nu pe ale celor din jur!”

“[…] a zis o treaba destul de misto, cum ca timpul are doua fete si nu stim niciodata pe care o va intoarce spre noi: poate sa vindece ranile, dar sa le si adanceasca.”

“Cel mai frumos moment este acum, cel mai frumos moment este prezentul. Si stiti ce este frumos la prezent? Faptul ca in ciuda […] piedicilor, necazurilor, problemelor, obstacolelor, nefericirilor, esecurilor, noi am reusit sa ajungem aici! In momentul asta!”

“Frica. Ce cuvant urat. Frica tine oamenii in loc. Frica tine oamenii departe de fericire. Frica limiteaza. Frica opreste. Pune piedici. Frica ne paralizeaza pe dinauntru. […] Si totusi de ce apar aceste frici? Pentru ca nu suntem responsabili. Facem prea mult din lucrurile care ne fac rau si prea putin din cele care ne fac bine. Da, frate! Frica ne tine pe loc si chiar ne poate baga in groapa! Cimitirul asta e plin de oameni carora le-a fost frica de ceva. Ba nu! Frica face din tot pamantul asta un cimitir in care noi ne ingropam singuri cand, de fapt, ar trebui sa ingropam frica.”

“Stau uneori si ma gandesc de ce ne e mai usor sa ramanem in stadiul in care suntem, decat sa schimbam ceva. Chiar si atunci cand stadiul in care suntem este nociv si presupune mai mult efort decat schimbarea in sine. – E simplu. Pentru ca schimbarea pare impusa de o voce interioara sau de vocile celor din jur, in schimb raul pe care ni-l facem e alegerea noastra. Oamenii se simt stapani cand isi fac rau, pentru ca si-l fac cu mana lor. E la indemana oricui. E mult mai greu sa te simti stapan facandu-ti bine tie insuti pentru ca asta presupune efort, sacrificii, dezamagiri, rabdare. Oamenii nu  mai au rabdare. Oamenii sunt prea preocupati sa supravietuiasca ca sa mai si traiasca.
Am impresia ca cei mai multi dintre oameni stiu ca o schimbare le-ar face un car de bine, dar se incapataneaza sa nu faca schimbarea respectiva. Prefera sa se victimizeze, sa atribuie vina nefericirii lor unor factori externi cand, de fapt, ei sunt singurii vinovati. – De asta sunt atatia oameni tristi. Pentru ca nimic nu te face mai nefericit decat constientizarea faptului ca esti singurul vinovat de nefericirea asta.”