"În august 1996, un tînăr matematician român aşteaptă pe aeroportul din Otopeni să înceapă lunga călătorie spre o nouă viaţă. A fost admis la doctorat la Michigan State University, unde urmează să lucreze cu unul dintre cei mai buni geometri din lume, după care se va întoarce în România şi va încerca să profite de avantajul experienţei sale. Acesta e planul, dar, cum se întîmplă de multe ori, viaţa lui îşi va schimba cursul pe nesimţite. Urmează examene ce par imposibile, zile şi nopţi de studiu, prea multă cafea, adaptarea la o altfel de societate, interacţiunea cu românii şi străinii din campus, dar şi un punct de cotitură privind viitorul, odată cu naşterea primului copil în America. Cum dorul de casă este eclipsat de dorinţa de a-i oferi celui mic o viaţă bună, tînărul se îndreaptă spre cel mai dificil examen dintre toate: candidaturile la sute de universităţi din SUA şi Canada, care necesită nervi de oţel şi credinţa neclintită că în cele din urmă îţi vei găsi postul potrivit şi un nou loc căruia să-i spui acasă. Romanul Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi, cu o puternică tentă autobiografică, este un ghid de supravieţuire în mediul universitar american, o carte care ne învaţă că, dacă ai o bază academică solidă, un munte de pasiune pentru ceea ce faci şi un strop de optimism, poţi realiza orice ţi-ai propus."

Avalon: secretele emigranților fericiți by Bogdan Suceavă
Genres: Biography/Memoir

Bogdan Suceava reuseste sa descrie foarte bine o parte din trairile emigrantilor (romani) pe continentul Nord American. Ma bucur ca l-am descoperit si am sa continui sa-l citesc.

“Nu se schimbă privirea. Lucrurile se schimbă, pe măsură ce mistuim toate rezervele de naivitate.”

“America nu e o simplă prelungire a Europei, nu este un alt fel de Anglie sau un alt fel de Franţă, ci o altă cultură, situată pe un alt continent, şi nici nu-ţi dai seama de asta până nu eşti în mijlocul acţiunii. Nu avea cine să-ţi spună asta la Bucureşti. Ai venit în America imaginându-ţi altceva. Fireşte, nu este Ellis Island, nimeni nu te-a căutat dacă ai tuberculoză sau dacă ai păduchi, toată lumea e politicoasă şi drăguţă, dar ceva e în neregulă cu tine, cel venit din Est: nu te regăseşti. E un întreg proces, un şoc resimţit de fiecare fibră a visurilor tale.”

“Până la urmă, contează oare mai mult ce trăieşti pentru altcineva decât pentru tine?”

“[…] mai e şi bombardamentul cu informaţie. Nu contează cât de mult citeşti, ci cât de sofisticat îţi e mecanismul prin care discerni esenţialul de balast, cum sortezi ceea ce te bombardează. A fi cult nu înseamnă a parcurge toată biblioteca, în ordinea alfabetică a numelui de familie a autorilor, ca Autodidactul lui Sartre din Greaţa, ci a găsi o strategie de a identifica ce este important.”

“Sunt case ce-ţi evocă miticul Avalon, acea cetate unde legenda spune că regele Arthur şi-a refăcut sănătatea, după ce a suferit nişte răni cumplite într-o bătălie. Un liman unde rănile se vindecau mai repede decât în altă parte, graţie puterilor magice ale locului. Iar tu te gândeşti că ai plecat departe de casă şi speri că atunci când vei reveni va fi mai bine, că rănile tale se vor fi vindecat, că toată nebunia dezintegrantă şi degradantă a anilor ’90 se va fi stins, că societatea plină de tensiuni şi izbucniri viscerale se va fi liniştit şi că tu te vei fi vindecat odată cu ea.”

“Putem avea o scală personală de valori, ceva frumos şi poetic plutind feeric deasupra realităţii reale, dar mi se pare că toate ideile noastre abstracte nu fac doi bani pe lângă datoria pe care o avem faţă de cei care depind de noi.”