"Un bărbat îi spune unui „doctor” povestea sa, care pare desprinsă dintr-un film. Deși își disprețuieste tatăl, pe zi ce trece îi seamănă tot mai mult. Dezastrele se țin lanț în viața lui încă din copilarie, când, după divorțul părinților, mama (cu probleme la fel de mari ca și tatăl) îi moare într-un accident de avion. Pe măsură ce se „maturizează”, el transformă seducerea femeilor într-o adevarată obsesie, fără să conștientizeze prea bine acest lucru. Ori de câte ori încearcă să schimbe ceva, viața îl pune cu botul pe labe, toate relațiile sale terminându-se printr-o tragedie. Moartea pare să-l însoțească la fiecare pas, dar nu-l atinge niciodată. Asta până ce într-o zi se hotărăște s-o cheme la el. Nu înainte însă de-a mai face o ultimă confesiune…
“Intens în transcrierea obsesiilor, convingător în sugestiile psihanalitice, livresc, comic, pe alocuri, deloc plictisitor (capitolele sunt scurte, desfășurate alert – o abordare mai întinsă, într-o relatare aproape deloc evenimențială, ar fi riscat), monologul din romanul lui Florin Irimia reușește să provoace. Avem de-a face, în ultimă instanță, cu metaliteratură, cu puterea exorcizatoare și multietajată a cuvintelor, cu raporturile complicate dintre un autor și întâmplările lui fundamentale. Și avem de-a face, desigur, cu un prozator deja dovedit.” (Adrian G. Romila)

Nu stiu cat e fictiune si cat realitate, dar cartea e bine scrisa. E prima pe care am citit-o scrisa de Florin Irimia si am inceput deja o alta a lui, “Misterul masinutelor chinezesti“.

O recenzie buna a cartii gasiti pe filme-carti.ro.

“Invinsilor li se pare tot timpul ca viata nu e dreapta, nu neaparat cu ei, ci asa, in general, ca nu exista dreptate in lume, invinsii sunt filosofi sau, in alte cazuri, artisti. Nu-si gasesc locul in lume si adesea o parasesc de timpuriu. Le place iarna, intunericul, umbra. Tind sa aiba relatii stabile daca dau peste alti invinsi sau sa fie parasiti de invingatori. Sunt niste marginali prin definitie.”

“Sa nu anticipezi nimic, iata cheia unei vieti fara prea multe deceptii. Pentru ca anticiparea naste asteptari, doctore, sperante si iluzii desarte. Sa traiesti tot timpul in prezent, fara sa te vaiti de trecut, fara sa te increzi in viitor […]”

“Fiecare traieste in asa fel incat ce i se-ntampla lui primeaza in fata a tot ce li se-ntampla celorlalti. E trist, dar adevarat.”

“Pana la urma, nu cred ca suntem facuti sa avem dreptate, ci doar sa ne dam cu parerea. Cine pretinde altfel e mincinos, fie se pacaleste singur.”