„Cand am primit invitatia de a citi manuscrisul cartii Corinei, am acceptat temator. Sunt la o varsta cand iti spui arogant ca ai citit cam tot si te intrebi seniorial ce ar putea sa te mai surprinda. Ei bine, cartea Corinei. Care te surprinde prin toate locurile pe care le credeai securizate, impenetrabile. Te surprinde in primul rand pentru faptul ca refuza fara efort scriitura feminina, melancolica si vag lamentabila. Frazele sunt scurte si nu intra batand la usa, ci trantind-o de perete. Apoi, te surprinde tema predilecta a cartii: amantlacurile, iubirile frugale, relatiile interzise, tot tacamul. Practic, Corina omoara in povestile ei orice ipocrizie feminista (chestie care mie mi-a mers la suflet), o ingroapa adanc si ii pune capac. N-o sa omit sub nicio forma limbajul, care surprinde de asemenea. Corina foloseste limba romana fara sa se fereasca de extremele ei. Are curaj, «are oua», cum s-ar spune. Nu ca ar fi singura, nu ca ar fi o raritate, dar a manipula cuvinte interzise intr-un text literar, fara a-i strica savoarea, nu e la indemana oricui. Ramane insa la final impresia generala, cea care conteaza cel mai mult. Care e buna, daca nu foarte buna. Cartea se citeste usor, e cinica, e vie, are tot ce ii trebuie pentru a deveni un succes.“ - Stefan Caraman