"Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. În pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea.
Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă.

Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe?

Atât timp cât există cabane pierdute în locuri neştiute de nimeni, nu e totul pierdut."

In padurile Siberiei by Sylvain Tesson
Genres: Nonfiction

O experienta solitara interesanta, asa cum a fost si cea din Singur a lui Sebastian Lazaroiu. Ma duce gandul si la Walden a lui Thoreau, la care nu am ajuns inca.

“Mi-am propus ca, inainte de a implini patruzeci de ani, sa traiesc precum un pustnic, in mijlocul padurii.
M-am stabilit timp de sase luni intr-o cabana siberiana, pe malul lacului Baikal, in extremitatea Capului Cedrilor de Nord. Primul sat se afla la o suta douazeci de kilometri departare, n-aveam vecini, nu existau drumuri de acces, rareori ma vizita cineva. Iarna, temperaturile erau de -30 grade Celsius, iar vara intalneam ursi pe malurile lacului. Pe scurt, Raiul pe pamant.
Am luat cu mine carti, trabucuri si vodca. Celelalte lucruri – spatiul, linistea si singuratatea – erau deja acolo.
In pustietatea aceasta mi-am inventat o viata frumoasa si sobra, ducand o existenta redusa la cateva activitati simple. Am privit trecerea zilelor, avand inainte lacul si padurea. Am spart lemne, am pescuit ca sa am ce manca, am citit mult, m-am plimbat prin munti si am baut vodca, sezand langa fereastra. Cabana era un ideal post de observatie. De acolo, puteam surprinde chiar si cele mai subtile tresariri ale naturii.
Am cunoscut iarna si vara, fericirea, disperarea si, in cele din urma, pacea.”